Scoverze dospite cu lictari de prune - ca la Maramu'

Reteta asta este pentru cei care au copilarit si crescut in Maramures, care au gustat macar o data adevaratele scoverze!;D Pentru cei necunoscatori, "scoverzele dospite cu lictari" sunt clatitele de post umplute cu dulceata de prune, doar ca "lictariul" are o consistenta mai groasa si e mai putin dulce. Dar oricum ai face, nu le poti compara cu clatitele si oricum ai incerca, nu poti sa le spui decat "scoverze"! Daca doriti o degustare la fata locului, poftiti la Maramu'!;D Eu am incercat sa reproduc reteta bunicii, cum m-am priceput mai bine, dar maestra in "scoverze dospite" tot ea ramane! ;D

Ingrediente : apa, putina drojdie (cam cat o aluna zice bunica;D ) ,faina cat cuprinde,un praf de sare, zahar, 1 varf de cutit de bicarbonat, ulei pt. prajit, lictari de prune ( daca nu aveti puteti folosi de care va place, dar vor fi mai putin autentice ;D ).

Preparare: am dizolvat drojdia cu 1 lingura de zahar si putina apa calduta apoi am adaugat cateva linguri de faina si am amestecat bine lasand-o deoparte 15 minute la dospit. 

Dupa ce a dospit am adaugat putin zahar ( puneti cat va place de dulci ),faina si apa amestecand continuu pana am obtinut o consistenta destul de cremoasa dar nu foarte subtire. La sfarsit am pus si un varf de bicarbonat ca sa fie scoverzele mai aerate.

Am pus putin ulei in tigaie si cand s-a incins am turnat un polonic de aluat la mijloc rotind tigaia sa se imprastie uniform pe toata suprafata. Cand s-a copt am intors-o pe cealalta parte pana s-a rumenit. Observati cat sunt de aerate, cu totul diferite de clatitele pe care le cunoastem cu totii! :D

Ei, acuma vine partea cea frumoasa: am uns-o bine cu lictari de prune de la bunica, am rotit-o moroseneste si am pus-o pe farfurie,

 apoi alta si tot asa pana am stivuit o gramada bunisoara. N-a durat prea mult sa golim farfuria! :D

Daca nu aveti lictari de prune merge si o dulceata oarecare, dar gustul nu va mai fi acelasi, binenteles. Eu am facut si cu gem de afine si au fost bune, dar n-au avut acelasi impact sentimental. ;D

Sa aveti pofta! ;D

Cozonac pufos cu mac

Zilele trecute am postat pe facebook poze cu primul meu cozonac si au avut mare succes asa ca iata si reteta! ;D  Un cozonac pufos si aromat numai bun de pus pe masa de Craciun, asa ca e musai sa-l faceti! Este o reteta simpla, fara prea multe ingrediente si daca mie mi-a iesit din prima inceracare sigur o sa va iasa si voua! 

Ingrediente : 400 g făină,(daca aveti faina Manitoba e si mai bine), 60 gr unt, 50 gr zahar, 1 cub drojdie de bere ( 25 gr ), 1ou intreg, 1 galbenus, 125 ml lapte caldut, 2 linguri coaja rasa de lamaie, 1 plic zahar vanilat ( sau 1 plic vanilina), un praf de sare, putina faina pt rulat foile, 1 ou intreg batut pt uns cozonacul.

Pentru umplutura: 200 gr mac, 100gr zahar, 150 ml lapte, 1 lingurita de unt, 1 plic zahar vanilat, 1 lingura coaja rasa de lamaie.

Preparare : am dizolvat drojdia in laptele caldut impreuna cu 1 lingurita de zahar, am pus 1 lingura de faina si am amestecat bine apoi am lasat maiaua la crescut timp de 10 minute, intr-un loc cald. Intre timp am batut cu telul oul si galbenusul intr-un vas cu zaharul (plus zaharul vanilat) si putina sare pana a devenit spumos si am topit untul pe baie de aburi. In faina cernuta (adaugati vanilina la faina daca nu folositi zahar vanilat) am pus maiaua crescuta, coaja de lamaie si ouale batute. Am amestecat cu mana 

 

pana s-a incorporat toata faina si aluatul s-a dezlipit de vas. Am framantat apoi bine adaugand cate putin unt pana l-am pus pe tot, pe rand continuand sa framant pana aluatul a devenit elastic. Ca sa se incorporeze bine untul eu am luat aluatul in mana si l-am framantat cu degetele, apoi i-ar l-am pus in vas si tot asa. Cu cat il framantati mai mult cu atat mai bine. Am acoperit aluatul cu un prosop si l-am pus la dospit intr-un loc cald, ferit de curenti de aer ( mai precis eu l-am pus in cuptorul stins dar care fusese incalzit putin pt ca am copt altceva mai inainte, voi puteti sa-l dati la minim sau sa lasati lumina aprinsa) timp de 30-40 minute, pana cand aluatul si-a dublat volumul. 

Pana cand aluatul a dospit am facut umplutura de mac. Am pus intr-o cratita macul,laptele, untul, jumatate din coaja de lamaie, zaharul si 1 lingurita zahar pudra cu vanilie (nemaiavand zahar vanilat), si le-am fiert la foc mediu pana cand am obtinut o consistenta cremoasa (15 minute aproximativ) apoi l-am lasat la racit.

 Am impartit aluatul dospit in doua parti egale si am rulat 2 foi cu putina faina ( groase de aprox 1 cm, suficient sa poata creste fara sa se rupa la coacere ). Am umplut cu mac amandoua foile, lasand 1 cm pe margine gol ca sa se lipeasca bine si sa nu iasa pe dinafara la copt.

Am impletit cele doua rulouri si le-am pus intr-o tava de chec unsa cu putin unt avand grija sa fie capetele bine inchise si bagate dedesubt ca sa nu iasa umplutura. L-am lasat in tava la dospit ( tot in cuptorul stins ) inca 30 minute pana cand s-a umflat bine ;D apoi l-am uns cu ou batut pe toata suprafata ca sa capete acel luciu frumos dupa coacere.

 L-am presarat cu putin mac si l-am bagat la cuptor ( preincalzit ) la 180 grade timp de 35-40 minute 

pana s-a rumenit bine. Aici trebuie sa fiti destul de atenti, mai ales daca nu ati mai facut cozonac pana acum ( cazul meu ;D ) sau daca nu va cunoasteti bine cuptorul. Eu l-am pus in cuptor la mijloc, dar in primele 10-15 minute mi s-a rumenit deja deasupra asa ca l-am mutat o treapta mai jos si l-am acoperit cu foaie de staniol pe toata durata coacerii ca sa nu se arda deasupra. Asa ca va sugerez sa urmariti intregul proces de coacere cand il faceti prima data, ca sa va iasa bine mai ales ca fiecare cuptor e diferit intr-o oarecare masura in ceea ce priveste timpul si puterea de coacere.

Dupa ce s-a copt l-am scos din tava si l-am acoperit cu un prosop, l-am lasat asa pana s-a racit. Nu va spun in ce fel miroasea!  ;D 

Abia am asteptat sa se raceasca sa-l pot taia, sa vad cum e inauntru, iar cand l-am sectionat am ramas sa-l admir minute intregi : era atat de pufos si mirosea senzational a lamaie si vanilie! 

Iata si sectiunea de aproape, pozele nu sunt prea reusite pt ca le-am facut seara tarziu asa ca nu era suficienta lumina. Oricum, eu zic ca au iesit destul de bine ca sa va starneasca pofta de cozonac! ;D

Din pacate eu nu am gustat deloc din el dar dupa parerea celor care au gustat merita sa-l faceti si sa-l refaceti! Deja am primit comenzi pt alte portii! :D 
Sa aveti pofta! 

Placinta de post cu mere

Si daca tot suntem la dulciuri de post, nu pot sa nu va tentez cu o placinta cu mere. Toata lumea a mancat macar o data o prajitura cu mere. De post sau nu este prajitura care imi aminteste de copilarie, de vremea cand ne bucuram si apreciam cu adevarat  lucrurile simple. Reteta asta este ceva mai light, cu foaie subtire, ceea ce o face fina si delicata dar umplutura strasnica, ceea ce o face mancabila la foc automat! :D

Ingrediente: 

pt. foi - 150 ml ulei, 150 ml apa, 350-400 gr faina 00 ( depinde de felul de faina, mie mi-au ajuns 350 gr ), 10 gr praf de copt, 1 vf cutit de sare.

pt.umplutura - 2 kg mere, 6-7 linguri de zahar, 1 sau 1 si 1/2 lingurita de scortisoara, 1 plic zahar vanilat sau putina esenta de vanilie.

Preparare : am curatat merele de coaja si le-am razuit ( razatoarea medie ), le-am stors de zeama si le-am pus intr-o cratita la calit cu zaharul, scortisoara si zaharul vanilat (daca puneti esenta de vanilie adaugati-o abia la sfarsit, dupa ce merele sunt calite ). Cantitatea de zahar si scortisoara puteti sa o mariti sau scadeti in functie de cat de acre sunt merele voastre si cat de dulce si aromat va place. Amestecati din cand in cand si lasati pe foc pana cand merele se inmoaie bine apoi lasati deoparte pana se raceste.

Am preparat aluatul pentru foi astfel: intr-un bol incapator am pus apa si uleiul apoi am incorporat pe rand faina amestecata cu praful de copt si sarea. Am amestecat cu un tel sa nu se formeze cocoloase pana cand aluatul s-a ingrosat, apoi am framantat cu mana 

pana am obtinut un aluat moale si elastic dar nu lipicios. Am impartit aluatul in doua parti egale si am rulat o prima foaie subtire de marimea tavii in care am copt placinta ( eu am folosit tava de la cuptor ). Am pus foaia in tava tapetata cu hartie de copt cu grija. 

Pe foaie am pus umplutura de mere rece, niveland bine, lasand 1 cm de aluat pe margine ca sa se lipeasca bine a doua foaie pe care am pus-o deasupra merelor. Am bagat tava la cuptor ( preincalzit ) la 180 grade timp de 30-40 minute, pana se rumeneste deasupra.

Am scos-o din cuptor si am lasat placinta in tava pana s-a racit, am taiat-o bucati si am presarat-o cu zahar pudra.

Puteti sa o taieti in forma care va place, gustul e acelasi : desavarsit! :-D

Ieftin, usor de facut, de post si prea buna! :-D

Sa aveti pofta! 

Cornulete de post cu dulceata de portocale

La inceput a fost dulceata... :-D Ca sa puteti profita din plin de gustul parfumat al dulcetii de portocale, va propun o reteta de cornulete de post simpla si la indemana oricui. E gata in cateva minute si aveti nevoie doar de doua ingrediente. Haideti sa vedem impreuna despre ce e vorba!

Ingrediente: 1 foaie rotunda de placinta sau foietaj de post (gasiti in comert ), 1 borcanel de dulceata de portocale ( evident puteti inlocui dulceata cu cea pe care o preferati daca nu aveti de portocale-desi e usor de facut acasa si merita osteneala :D , reteta o gasiti aici).

Preparare: am intins foaia pe masa de lucru si am impartit-o in 16 triunghiuri. Am pus mai bine jumatate de lingurita de dulceata in partea de sus a fiecarui triungi (aveti grija sa nu puneti prea multa dulceata pentru ca la coacere o sa iasa si o sa se arda, devenind amara ) si l-am rulat de la capatul mai gros spre cel mai subtire. Am pus cornuletele in tava pe hartie de copt  

si le-am bagat la cuptor (preincalzit ) la 200 grade timp de 15-20 minute  (uitati-va pe ambalajul foii de placinta sau foietaj folosit si urmariti instructiunile de coacere ) pana s-au rumenit.

Le-am pudrat cu zahar vanilat dupa ce s-au racit! 

Pot spune ca am facut bis si tris la cat sunt de bune! 

O reteta mai simpla nici ca se poate! Sa aveti pofta! :D

Dulceata de portocale cu stafide si nuci

Iata ca am intrat in Postul Craciunului, vremea colindelor se apropie cu pasi repezi si mult dorita zapada se lasa asteptata. Vremea cadourilor bate la usa  asa ca va tentez cu o dulceata foarte parfumata si de sezon care cu siguranta o sa va indulceasca zilele. Poate fi un cadou deosbit pentru cei dragi, o surpriza home made pe care nimeni nu o va putea refuza!

Ingrediente pt. 6 borcanele de 170 ml: 2 kg portocale, 200 gr stafide, 4-5 linguri lichior de migdale (optional), 150 gr samburi de nuca ( taiata bucati mari si prajita putin in cuptor ), 800 gr zahar brun.

Preparare: mai intai am pus la inmuiat stafidele in apa amestecata cu lichiorul de migdale. Nu e obligatoriu sa puneti lichior, eu am pus pentru un plus de savoare. Am spalat si uscat portocalele cu un servetel apoi le-am razuit coaja, pe razatoarea mica ( puteti pune mai multa sau mai putina coaja de portocale, in functie de preferinta, eu am razuit coaja de la toate portocalele). Am curatat apoi portocalele de pielita alba ramasa, care este amara daca o lasati ( curatati-le ca pe un mar, taiati-le in doua pe orizontal si apoi cubulete,inlaturand mijlocul fibros ). Am pus toate cubuletele de portocale intr-o cratita si am lasat-o pe foc mic 30 minute amestecand din cand in cand pana s-au inmuiat si au lasat tot sucul. 

Am adaugat zaharul brun, stafidele scurse si coaja de portocale (puneți mai multa sau mai putina coaja, după cât va place de aromata ). Am amestecat cu o lingura de lemn si am mai lasat la foc mare inca 10-15 minute amestecand continuu sa nu se lege de cratita.

 Nu o lasati prea mult pe foc pentru ca se ingroasa ulterior in borcane dupa ce se raceste si riscati sa se intareasca prea tare. Am adaugat nuca ( taiata si prajita ), am amestecat bine si am turnat dulceata fierbinte in borcane. Am strans bine capacele si am intors borcanele pe un fund de lemn astfel incat racindu-se sa se formeze vidul si sa se poata pastra in camara cat mai mult timp. 

Va asigur ca n-o sa stea prea mult pe rafturile din camara! :-D 

Este foarte aromata si are un gust intens! 

Puteti sa o folositi la prepararea unor tarte, cornuri, sau pur si simplu langa un ceai fierbinte intinsa pe paine! Sa aveti pofta! :-D

Cascaval de casa

 

 

 

Bine v-am regasit! A durat ceva vreme de la ultimele mele postari asa ca voi incerca sa recuperez. :-D De multa vreme tot vreau sa fac cascaval de casa dar nu gasisem inca o reteta care sa ma motiveze indeajuns sa  o incerc. Saptamana trecuta am mancat o placinta cu smantana si cascaval razuit la o vanzatoare de placinte in piata...avea un gust sensational! Va spun drept ca nu m-am putut rabda sa nu o intreb ce fel de cascaval foloseste pt ca se intindea intr-un mare fel iar gustul mi se parea divin! Doamna foarte amabila mi-a explicat ca il facea ea acasa, nu era cumparat din comert! Hopa..am zis! Asta era secretul! Binenteles ca doamna foarte amabila mi-a explicat pe indelete toata procedura si iata ca m-a facut asa de curioasa ca a trebuit neaparat sa incerc si eu! Nu ma asteptam sa-mi iasa din prima incercare dar mi-a iesit un cascaval de toata frumusetea, si bunatatea binenteles! :-D Am fost atat de incantata de rezultat incat nu am putut sa nu impartasesc cu voi aceasta experienta!


Ingrediente : 15 l lapte de vaca, nefiert ( daca se poate sa strangeti si de seara si de dimineata astfel incat atunci cand il amestecati laptele sa fie mai acidulat ), 1/4 tableta Fromase ( pt inchegat laptele, o gasiti in farmacie ), 2 l apa, 1 ceasca de sare grunjoasa.

Preparare: am pus laptele intr-o oala incapatoare si l-am pus la incalzit la foc mic. L-am lasat sa se incalzeasca la 40 grade, atat de cald sa poti tine mana in el nu mai fierbinte. Am amestecat intruna in oala cu o paleta cu gauri timp de 3-5 minute apoi am lasat oala deoparte fara sa mai amestec timp de 30 minute.

 Dupa acest timp laptele trebuie sa se transforme in iaurt ( samatisa ). Cu aceeasi paleta am amestecat bine sa sparg toate bucatile bine apoi am lasat sa se aseze toata branza pe fundul oalei. Bagati mana in oala dupa ce s-a asezat si verificati : trebuie sa fie trei sferturi de zer deasupra, daca nu e mai incalziti si mai spargeti cu paleta o data. ( Daca ati urmat toti pasii nu o sa trebuiasca sa il mai incalziti). Am strecurat branza printr-o sita mai rara sa se scurga bine zerul apoi am strecurat inca o data zerul scurs printr-o sita mai deasa ca sa nu ramana nici un pic de branza in zer.

 

 Branza strecurata am pus-o intr-o oala si am lasat-o la scurs acoperita 24 ore. Cand s-a scurs bine am taiat-o bucati mici si

am turnat-o intr-o oala cu apa incalzita ( nu clocotita ) in care am topit sarea grunjoasa. Am lasat oala pe foc si am continuat sa amestec cu o paleta pana s-a topit branza. O sa observati cum se intinde. Am luat branza cu paleta si am turnat-o in 3 boluri unse cu putina margarina ( ca sa se poata desprinde  usor ). Nu am avut timp sa pregatesc alte forme asa ca am improvizat cu niste boluri.  

 

Cel mai bine ar fi sa taiati niste sticle de plastic si sa formati niste cercuri , sau o teava ori niste cutii de la margarina ( fara fund ) si sa le lasati intr-un strecurator in forme pana se raceste ( 24 ore ). Asa se va scurge bine tot zerul ramas.

Dupa 24 de ore le-am scos din forme si le-am pus pe o tava la uscat,

intorcandu-le de pe o parte pe alta pana capata o culoare galbuie. Se poate pastra la frigider sau la congelator si sa-l folositi cand va vine dorul! :-D Merge de minune ca aperitiv, in sandwich-uri sau in orice fel va place!

 Sa aveti pofta!