Mousse de ciocolata

Daca doriti un desert lejer pentru a incheia o masa copioasa , aceasta spuma de ciocolata este exact ceea ce trebuie. Este fina, aerata si se topeste in gura. Se transforma intr-un desert elegant si rafinat daca o serviti in cupe sau pahare inalte. Eu am servit-o anut trecut de Revelion si a avut mare succes. Se prepara in cateva minute si trebuiesc numai cateva ingrediente. Puteti sa folositi ciocolata neagra, cu lapte sau alba in functie de preferinta. O puteti orna cu frisca si topping de care doriti, va trebuie doar putina imaginatie.

Ingrediente: 200 gr ciocolata ( eu am folosit neagra, 55% cacao ), 40 gr unt, 4 oua, 2 lg zahar, frisca lichida pt ornat.

Preparare: am topit ciocolata pe baie de aburi si cand a fost aproape topita am adaugat untul si am amestecat pana s-a topit si untul.

Am batut albusurile spuma cu zaharul. In ciocolata lasata putin la racit am adaugat galbenusurile si le-am amestecat bine apoi am turnat si albusurile spuma in cateva transe amestecand incet, de sus in jos sa-si mentina consistenta obtinand o crema densa .

Am turnat crema in pahare si le-am bagat la frigider cel putin 2 ore sa se intareasca apoi am ornat cu frisca si bucatele de ciocolata. 

Rezultatul final va fi o spuma de ciocolata aerata care se topeste in gura. Absolut delicioasa si foarte light! 

Puteti sa ornati cu topping de caramel, va avea un gust si mai desavarsit!

Oricare varianta veti alege, sigur va va cuceri! Sa aveti pofta! ;D

Marmelada de mere cu scortisoara si ghimbir

Marmelada de mere este o continuare a jeleului de mere prezentat anterior, gasiti aici toate detaliile. Din merele ramase la jeleu mi-a iesit o marmelada rozalie cu un gust foarte aromat. O puteti folosi pentru a aroma orice desert, clatite sau foi, este delicioasa.

Ingrediente : 3 kg mere fierte de la reteta de jeleu, 250 gr zahar, un praf de ghimbir.

Preparare: am curatat merele de coaja si samburi apoi le-am pasat cu blenderul. Le-am pus in cratita cu zaharul si le-am fiert aproximativ 15 minute, amestecand din cand in cand  pana s-a legat bine amestecul.

 Trasati cu lingura de lemn o dunga in mijlocul cratitei, daca marmelada se desparte si se apropie cu greu partile inseamna ca e gata . Puteti sa o gustati si daca va place sa fie foarte aromata mai adaugati scortisoara sau ghimbir, eu am pus un praf de ghimbir, pentru ca era destul de aromata dupa gustul meu. Am pus-o fierbinte in borcane ( sterilizate sau spalate cu apa fierbinte in prealabil ), am intors borcanele cu capacele in jos si le-am lasat pana s-au racit ( sa se formeze vidul ). Va fi destul de bine legata dupa ce se va raci. Eu am pus putina marmelada intr-un pahar, cand s-a racit am putut sa tin paharul cu fundul in sus fara sa cada marmelada, 

totusi consistenta e foarte cremoasa, numai buna de savurat in fel si chip! ;D
Pentru ca este fiarta puțin timp nu se poate conserva pe o perioada foarte lunga de timp, așa ca dacă nu o consumați în scurs timp e bine sa o țineți la frigider, pentru siguranța. 

Sa aveti pofta! ;D

Atat la marmelada cat si la jeleu! ;D

Jeleu de mere cu scortisoara

Cui nu-i plac merele? Daca le asociem si cu putina scortisoara, ghimbir si cuisoare ne duc cu gandul la aromele de iarna, din jurul bradului, o cana de vin fiert si multa veselie! Dar in loc de vin fiert eu va propun o reteta ce va va incanta de doua ori : din aceeasi cantitate de mere veti obtine un jeleu parfumat si transparent dar si o marmelada rozalie super aromata! As zice ca merita o incercare!

Ingrediente jeleu : 3 kg mere rosii acrisoare, 1 kg zahar, 2 l apa (cu aproximatie ), 1 baton de scortisoara, cateva cuisoare ( dupa cat va place de aromat ), o felie de ghimbir proaspat, sucul de la 2 lamai, 1/2 pastaie de vanilie.

Preparare: am spalat bine merele, le-am luat coditele si le-am taiat in 4. Le-am pus in cratita, am adaugat apa ( cat sa fie la nivelul merelor ), batonul de scortisoara ( eu am avut 3 sferturi ), cuisoarele, ghimbirul si sucul de lamaie. Le-am acoperit si le-am lasat la fiert pana s-au inmuiat bine merele ( aproximativ 45 minute ). 

Dupa cum vedeti au capatat o culoare rozalie si cand am ridicat capacul miroasea toata casa a cuisoare! Lipseste doar zapada :( aici nu a nins deloc ... Asadar, am scos merele pe rand si le-am asezat intr-un strecurator lasandu-le cateva minute sa se scurga toata zeama. Nu aruncati merele pentru ca din ele se obtine o marmelada absolut senzationala, cum puteti vedea in reteta de aici. Zeama ramasa in oala am strecurat-o printr-o sita deasa si am pus-o din nou in oala ( adaugand si zeama lasata de merele din strecurator  am avut aproximativ 1,5 l ) impreuna cu zaharul si pastaia de vanilie.

 Am fiert zeama pana a devenit gelatinoasa ( aproximativ 35 minute )amestecand din cand in cand sa nu se lege de fund. Daca doriti un jeleu mai gros fierbeti mai mult zeama. Am oprit focul, am lasat cateva minute sa se aseze spuma si am turnat jeleul fierbinte in borcane ( sterilizate in prealabil sau spalate bine cu apa fierbinte ) pe care le-am lasat cu capacele in jos pana s-au racit ( sa formeze vidul ). 

Acestea fiind spuse, jeleul este gata! 

Are o culoare ruginie si un gust foarte aromat! 

Este gata de pus in camara..pentru scurt timp, binenteles! Are deja o destinatie precisa! ;D

Din merele ramase puteti face o marmelada cu o textura si un gust desavarsit! 

Veti gasi aici toate detaliile de care aveti nevoie. Merita sa o faceti, din 3 kg de mere veti obtine 6 borcanele de jeleu si 7 de marmelada ( 170 ml fiecare )! 

Sa aveti pofta! ;D

Pancove de post ca la Maramu'

Daca tot v-am poftit la scoverze, eu zic ca ar merge si niste pancove de post, tot ca la Maramu' binenteles! Pancovele in Maramures sunt la ordinea zilei, nu se poate fara ele, cum nu se poate fara sarmale ( cureti umplut ) si colac (cozonac). Si la noi curetiul umplut cu pancove sunt combinatia ideala! Eu sunt un fan declarat si ori de cate ori am ocazia, abia astept sa gust din ele. Exista doua variante de pancove : de dulce - care contin lapte si oua si de post- fara lapte si oua. Binenteles ca sunt mai bune cele de dulce, mai aromate si mai consistente, dar si cele de post sunt un concurent pe masura. Iata o reteta a mamei, spusa rapid prin telefon, dar cu mare drag si dor...

Ingrediente: 500 gr faina, 25 gr drojdie, 2-3 linguri de zahar, coaja de la 1 lamaie, apa calduta, sare, 1 lingura de margarina, ulei pentru prajit, zahar pudra pentru ornat.

Preparare: am pregatit faina intr-un vas incapator, cu coaja rasa de lamaie. Am dizolvat drojdia cu zaharul in putina apa calduta la care am adaugat si o lingura de faina. Am facut o maia pe care am lasat-o la dospit 10-15 minute. Dupa acest timp am turnat-o peste faina si am inceput sa framant 

adaugand apa calduta pana s-a legat bine si s-a desprins de pe marginile vasului. Am adaugat margarina topita si am mai framantat pana s-a incorporat bine si am obtinut un aluat elastic. L-am acoperit cu un prosop si l-am lasat la dospit in cuptorul stins pana si-a dublat volumul 45-60 minute.

 Din aluat am sucit o foaie groasa de aproximativ 1 cm din care am decupat pancovele cu o forma rotunda de biscuiti ( puteti folosi si un pahar ) apoi le-am asezat pe un prosop curat unde au dospit cateva minute. Am pus destul de mult ulei intr-o cratita mare ( de fonta, primita de la bunica ;D ) si cand s-a incalzit am pus pancovele la prajit intorcandu-le de pe o parte pe alta pana s-au rumenit bine. Trebuie sa se umfle atunci cand le punem in uleiul incins si sa creasca, atunci vom stii ca inauntru sunt goale si pufoase.

 Le-am scos la racit pe un servetel de hartie, sa mai absoarbe uleiul in exces iar apoi le-am pudrat cu zahar din bugat! ;D

Sunt pufoase, aromate si chiar daca nu sunt acolo, au gustul de acasa! 

Sa aveti pofta!  ;D

Scoverze dospite cu lictari de prune - ca la Maramu'

Reteta asta este pentru cei care au copilarit si crescut in Maramures, care au gustat macar o data adevaratele scoverze!;D Pentru cei necunoscatori, "scoverzele dospite cu lictari" sunt clatitele de post umplute cu dulceata de prune, doar ca "lictariul" are o consistenta mai groasa si e mai putin dulce. Dar oricum ai face, nu le poti compara cu clatitele si oricum ai incerca, nu poti sa le spui decat "scoverze"! Daca doriti o degustare la fata locului, poftiti la Maramu'!;D Eu am incercat sa reproduc reteta bunicii, cum m-am priceput mai bine, dar maestra in "scoverze dospite" tot ea ramane! ;D

Ingrediente : apa, putina drojdie (cam cat o aluna zice bunica;D ) ,faina cat cuprinde,un praf de sare, zahar, 1 varf de cutit de bicarbonat, ulei pt. prajit, lictari de prune ( daca nu aveti puteti folosi de care va place, dar vor fi mai putin autentice ;D ).

Preparare: am dizolvat drojdia cu 1 lingura de zahar si putina apa calduta apoi am adaugat cateva linguri de faina si am amestecat bine lasand-o deoparte 15 minute la dospit. 

Dupa ce a dospit am adaugat putin zahar ( puneti cat va place de dulci ),faina si apa amestecand continuu pana am obtinut o consistenta destul de cremoasa dar nu foarte subtire. La sfarsit am pus si un varf de bicarbonat ca sa fie scoverzele mai aerate.

Am pus putin ulei in tigaie si cand s-a incins am turnat un polonic de aluat la mijloc rotind tigaia sa se imprastie uniform pe toata suprafata. Cand s-a copt am intors-o pe cealalta parte pana s-a rumenit. Observati cat sunt de aerate, cu totul diferite de clatitele pe care le cunoastem cu totii! :D

Ei, acuma vine partea cea frumoasa: am uns-o bine cu lictari de prune de la bunica, am rotit-o moroseneste si am pus-o pe farfurie,

 apoi alta si tot asa pana am stivuit o gramada bunisoara. N-a durat prea mult sa golim farfuria! :D

Daca nu aveti lictari de prune merge si o dulceata oarecare, dar gustul nu va mai fi acelasi, binenteles. Eu am facut si cu gem de afine si au fost bune, dar n-au avut acelasi impact sentimental. ;D

Sa aveti pofta! ;D

Cozonac pufos cu mac

Zilele trecute am postat pe facebook poze cu primul meu cozonac si au avut mare succes asa ca iata si reteta! ;D  Un cozonac pufos si aromat numai bun de pus pe masa de Craciun, asa ca e musai sa-l faceti! Este o reteta simpla, fara prea multe ingrediente si daca mie mi-a iesit din prima inceracare sigur o sa va iasa si voua! 

Ingrediente : 400 g făină,(daca aveti faina Manitoba e si mai bine), 60 gr unt, 50 gr zahar, 1 cub drojdie de bere ( 25 gr ), 1ou intreg, 1 galbenus, 125 ml lapte caldut, 2 linguri coaja rasa de lamaie, 1 plic zahar vanilat ( sau 1 plic vanilina), un praf de sare, putina faina pt rulat foile, 1 ou intreg batut pt uns cozonacul.

Pentru umplutura: 200 gr mac, 100gr zahar, 150 ml lapte, 1 lingurita de unt, 1 plic zahar vanilat, 1 lingura coaja rasa de lamaie.

Preparare : am dizolvat drojdia in laptele caldut impreuna cu 1 lingurita de zahar, am pus 1 lingura de faina si am amestecat bine apoi am lasat maiaua la crescut timp de 10 minute, intr-un loc cald. Intre timp am batut cu telul oul si galbenusul intr-un vas cu zaharul (plus zaharul vanilat) si putina sare pana a devenit spumos si am topit untul pe baie de aburi. In faina cernuta (adaugati vanilina la faina daca nu folositi zahar vanilat) am pus maiaua crescuta, coaja de lamaie si ouale batute. Am amestecat cu mana 

 

pana s-a incorporat toata faina si aluatul s-a dezlipit de vas. Am framantat apoi bine adaugand cate putin unt pana l-am pus pe tot, pe rand continuand sa framant pana aluatul a devenit elastic. Ca sa se incorporeze bine untul eu am luat aluatul in mana si l-am framantat cu degetele, apoi i-ar l-am pus in vas si tot asa. Cu cat il framantati mai mult cu atat mai bine. Am acoperit aluatul cu un prosop si l-am pus la dospit intr-un loc cald, ferit de curenti de aer ( mai precis eu l-am pus in cuptorul stins dar care fusese incalzit putin pt ca am copt altceva mai inainte, voi puteti sa-l dati la minim sau sa lasati lumina aprinsa) timp de 30-40 minute, pana cand aluatul si-a dublat volumul. 

Pana cand aluatul a dospit am facut umplutura de mac. Am pus intr-o cratita macul,laptele, untul, jumatate din coaja de lamaie, zaharul si 1 lingurita zahar pudra cu vanilie (nemaiavand zahar vanilat), si le-am fiert la foc mediu pana cand am obtinut o consistenta cremoasa (15 minute aproximativ) apoi l-am lasat la racit.

 Am impartit aluatul dospit in doua parti egale si am rulat 2 foi cu putina faina ( groase de aprox 1 cm, suficient sa poata creste fara sa se rupa la coacere ). Am umplut cu mac amandoua foile, lasand 1 cm pe margine gol ca sa se lipeasca bine si sa nu iasa pe dinafara la copt.

Am impletit cele doua rulouri si le-am pus intr-o tava de chec unsa cu putin unt avand grija sa fie capetele bine inchise si bagate dedesubt ca sa nu iasa umplutura. L-am lasat in tava la dospit ( tot in cuptorul stins ) inca 30 minute pana cand s-a umflat bine ;D apoi l-am uns cu ou batut pe toata suprafata ca sa capete acel luciu frumos dupa coacere.

 L-am presarat cu putin mac si l-am bagat la cuptor ( preincalzit ) la 180 grade timp de 35-40 minute 

pana s-a rumenit bine. Aici trebuie sa fiti destul de atenti, mai ales daca nu ati mai facut cozonac pana acum ( cazul meu ;D ) sau daca nu va cunoasteti bine cuptorul. Eu l-am pus in cuptor la mijloc, dar in primele 10-15 minute mi s-a rumenit deja deasupra asa ca l-am mutat o treapta mai jos si l-am acoperit cu foaie de staniol pe toata durata coacerii ca sa nu se arda deasupra. Asa ca va sugerez sa urmariti intregul proces de coacere cand il faceti prima data, ca sa va iasa bine mai ales ca fiecare cuptor e diferit intr-o oarecare masura in ceea ce priveste timpul si puterea de coacere.

Dupa ce s-a copt l-am scos din tava si l-am acoperit cu un prosop, l-am lasat asa pana s-a racit. Nu va spun in ce fel miroasea!  ;D 

Abia am asteptat sa se raceasca sa-l pot taia, sa vad cum e inauntru, iar cand l-am sectionat am ramas sa-l admir minute intregi : era atat de pufos si mirosea senzational a lamaie si vanilie! 

Iata si sectiunea de aproape, pozele nu sunt prea reusite pt ca le-am facut seara tarziu asa ca nu era suficienta lumina. Oricum, eu zic ca au iesit destul de bine ca sa va starneasca pofta de cozonac! ;D

Din pacate eu nu am gustat deloc din el dar dupa parerea celor care au gustat merita sa-l faceti si sa-l refaceti! Deja am primit comenzi pt alte portii! :D 
Sa aveti pofta!